| 1.
|
COMB'ATE, comb'at, vb. III. 1. Tranz. A lupta împotriva unor atitudini, unor idei si împotriva persoanelor care le susţin. 2. Tranz. A lua măsuri de stârpire a unui flagel social, a unei boli etc. 3. Intranz. (Franţuzism, înv.) A lua parte la o luptă, a (se) lupta. - Din fr. combattre (după bate).
Sursă
: DEX'98
(23848)
- RACAI |
| |
| 2.
|
|
| |
| 3.
|
comb'ate vb. bate
Sursă
: DOR
(233898)
- siveco |
| |
| 4.
|
A COMB'ATE comb'at tranz. 1) (idei, teorii, atitudini sau persoane care le susţin) A respinge, aducând contrargumente. 2) (calamităţi naturale, epidemii, maladii) A face să dispară, depunând eforturi si utilizând procedee corespunzătoare. /<fr. combattre
Sursă
: NODEX
(328734)
- siveco |
| |
|
|